Ai noştri tineri...

Ai noștri tineri la Paris învață
La gît cravate cum se leagă nodul,
Ș-apoi ne vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.

La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducînd în dinți țigara lungăreață…
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă:
Stîlpi de bordel, de crîșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.

Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pîn’ și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării: stele.